current page: Advocacy          


INSTITUŢII PUBLICE CU ATRIBUŢII ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI (PREZENTARE EXEMPLIFICATIVĂ)

 

 

1.    CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII

 

 

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea naţională care investighează şi sancţionează contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în Ordonanţa nr. 137 din 31/08/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în versiunea sa modificată prin: Legea nr. 48/2002, O.G. nr. 77/2003, Legea nr. 27/2004 .

  În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice.

   Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

 În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii:

   a) prevenirea faptelor de discriminare;

   b) medierea faptelor de discriminare;

   c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;

   d) monitorizarea cazurilor de discriminare;

   e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.

 

Hotarare nr. 1194 din 27/11/2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 din 12/12/2001, cuprinde reglementări privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

  Consiliul are rolul de a implementa principiul egalităţii între cetăţeni, prevăzut în Constituţia României, în legislaţia internă în vigoare şi în documentele internaţionale la care România este parte.

  În exercitarea atribuţiilor sale Consiliul îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii sau autorităţi publice.

  Atribuţiile Consiliului sunt stabilite în art. 2, după cum urmează:

   a) propune instituirea, în condiţiile legii, a unor acţiuni sau a unor măsuri speciale pentru protecţia persoanelor şi categoriilor defavorizate care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită originii sociale ori unui handicap, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare atunci când acestea nu se bucură de egalitatea şanselor;

   b) propune Guvernului proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;

   c) avizează proiectele de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, în condiţii de egalitate şi nediscriminare;

   d) colaborează cu autorităţile publice competente în vederea armonizării legislaţiei interne cu normele internaţionale în materia nediscriminării;

   e) colaborează cu autorităţile publice, persoanele juridice şi persoanele fizice pentru asigurarea prevenirii, sancţionării şi eliminării tuturor formelor de discriminare;

   f) urmăreşte aplicarea şi respectarea, de către autorităţile publice, persoanele juridice şi persoanele fizice, a dispoziţiilor normative ce privesc prevenirea, sancţionarea şi eliminarea tuturor formelor de discriminare;

   g) primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii şi nediscriminării, de la persoane fizice, organizaţii neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului, alte persoane juridice, instituţii publice, le analizează, adoptă măsurile corespunzătoare şi comunică răspunsul în termenul prevăzut de lege;

   h) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului;

   i) elaborează studii şi cercetări privind respectarea principiului egalităţii şi nediscriminării, pe care le prezintă Guvernului şi le dă publicităţii;

   j) editează publicaţii în materie;

   k) constată şi sancţionează contravenţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000;

   l) colaborează cu organizaţiile similare şi cu organizaţii neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, din alte state, precum şi cu organizaţiile internaţionale în materie.

   (2) Consiliul exercită orice alte atribuţii stabilite de Guvern sau de Parlament, prin acte normative, în vederea prevenirii, sancţionării şi eliminării tuturor formelor de discriminare.

  Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, in exercitarea rolului sau de organ deliberativ, se pronunţă asupra petiţiilor si sesizărilor primite, prin hotărâri privind faptele de discriminare supuse analizei, în urma verificărilor efectuate în teren, de către personalul de specialitate al Consiliului. In funcţie de decizie, Colegiul stabileşte cuantumul amenzilor contravenţionale ce urmează a fi aplicate persoanei fizice sau juridice, care a săvârşit fapta de discriminare.

  Sancţiunea contravenţională poate fi contestată printr-o plângere contravenţională.

  In toate cazurile de discriminare, persoanele discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri, proporţional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea de despăgubire este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

 

Hotararea nr. 1514 din 18/12/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 963 din 28/12/2002, pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea si funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prevede in  art.2 ca  la alin.1 al art.2 din OG 137/2000, după litera h) se introduc literele h1) şi h2) cu următorul cuprins:

    "h1) elaborează şi instituie politici afirmative care au ca scop prevenirea faptelor de discriminare;

    h2) derulează programe şi campanii naţionale în scopul realizării atribuţiilor sale."

 

 

2.    AGENŢIA NAŢIONALĂ DE PREVENIRE A TRAFICULUI DE PERSOANE

 

Hotărârea nr. 1584 din 08/12/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 5 din 04/01/2006, reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de Persoane

Hotărârea nr.1584/2005 stipulează în articolul 1 următoarele: „Se înfiinţează Agenţia Naţională de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizare a Asistenţei Acordate Victimelor Traficului de Persoane, denumită în continuare Agenţie, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin reorganizarea Oficiului Naţional de Prevenire a Traficului de Persoane şi Monitorizarea Protecţiei Victimelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, denumit în continuare Oficiu.”

Pentru realizarea scopului său, Agenţia are următoarele atribuţii principale (art.3):

   a) elaborează, pe baza propunerilor ministerelor cu atribuţii în domeniu, proiectul Strategiei naţionale de prevenire a traficului de persoane şi de asistenţă a victimelor acestuia, denumită în continuare Strategie naţională, pe care îl supune spre aprobare Guvernului, după consultarea Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane, denumit în continuare Grup interministerial, constituit în baza Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 299/2003;

   b) coordonează activitatea de prevenire a traficului de persoane la nivel naţional şi monitorizează asistenţa acordată victimelor traficului de persoane, urmărind îndeplinirea obiectivelor prevăzute în planurile naţionale de acţiune întocmite în baza Strategiei naţionale;

   c) elaborează proiectul standardelor naţionale în domeniu pe care îl supune aprobării Guvernului, după consultarea Grupului interministerial;

   d) colectează, stochează, procesează şi analizează date şi informaţii cu caracter statistic în domeniul său de competenţă;

   e) efectuează studii şi cercetări privind diagnoza şi evoluţia fenomenului traficului de persoane;

   f) facilitează schimbul de date şi informaţii cu caracter statistic între instituţiile cu competenţe în domeniu, din ţară şi din străinătate;

   g) formulează propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei în domeniul său de activitate;

   h) difuzează, în condiţiile legii, date şi informaţii cu caracter oficial în domeniul prevenirii traficului de persoane şi al asistării victimelor acestuia;

   i) elaborează răspunsurile la chestionare, precum şi rapoartele de ţară în domeniul traficului de persoane;

   j) dezvoltă programe proprii pentru realizarea activităţilor de prevenire a traficului de persoane şi de acordare a asistenţei victimelor traficului de persoane şi sprijină, la cerere, programele în derulare;

   k) sprijină activitatea de informare privind drepturile persoanelor - victime ale traficului, atât în ţară, cât şi în străinătate;

   l) sprijină, la cerere, structurile specializate din cadrul poliţiei prin asigurarea resurselor necesare desfăşurării activităţilor de prevenire şi furnizează, la cerere, date statistice necesare elaborării orientării manageriale la nivelul structurilor specializate în combaterea traficului de persoane;

   m) desfăşoară activităţi de cooperare internaţională în domeniul de competenţă.

(2) Agenţia exercită şi alte atribuţii potrivit legii.

 

 

 

3.    AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU EGELITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI

 

 Prin  Legea nr. 202 (r2) din 19/04/2002, republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 150 din 01/03/2007, se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), denumită în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat, cu sediul în municipiul Bucureşti.

    Agenţia elaborează şi propune proiectul de buget propriu şi îl înaintează ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei spre aprobare, în condiţiile legii.

    Agenţia promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei şi asigură integrarea activă a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale.

    Agenţia va elabora trimestrial analize şi rapoarte privind participarea femeilor şi bărbaţilor la activitatea decizională, în administraţia publică, la nivel central şi local, în sfera economică, socială şi politică.

    Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii:

   a) de strategie, prin care se asigură fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul său de activitate;

   c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate;

   d) de autoritate de stat, prin care se asigură integrarea activă şi vizibilă a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul său de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa.

    În exercitarea funcţiilor sale, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:

   a) coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;

   b) propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi asigură aplicarea acestora;

   c) avizează, prin intermediul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative, iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   d) elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze independente privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate;

   e) elaborează, propune şi implementează proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare internă şi/sau externă;

   f) elaborează, fundamentează şi dezvoltă programe şi proiecte, aprobate potrivit legii, în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   g) coordonează implementarea şi, după caz, implementează programele Uniunii Europene privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   h) este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către instituţiile Uniunii Europene, în vederea respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la alocarea resurselor;

   i) reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte ţări;

   j) primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminării după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private şi le transmite instituţiilor competente în vederea soluţionării şi aplicării sancţiunii;

   k) cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;

   l) colaborează permanent cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale implicate în domeniul egalităţii de gen, la elaborarea şi implementarea politicilor publice, în vederea realizării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   m) poate contribui financiar la susţinerea proiectelor în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale care desfăşoară activităţi în domeniul egalităţii de gen, în condiţiile legii;

   n) sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

   o) elaborează, tipăreşte şi difuzează, în ţară şi în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu, precum şi materiale publicitare ori publicaţii periodice din domeniu;

   p) asigură comunicarea informaţiilor din sfera guvernamentală necesare Comisiei Europene în vederea redactării raportului de implementare a directivelor europene;

   r) urmăreşte, împreună cu instituţiile şi autorităţile publice responsabile, aplicarea şi respectarea prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, în domeniul drepturilor omului şi al egalităţii de şanse. Agenţia contribuie la elaborarea rapoartelor periodice de evaluare a progreselor în aplicarea documentelor juridice internaţionale.

         În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.

        Organizarea, funcţionarea, precum şi alte atribuţii ale Agenţiei, în afara celor prevăzute în mod expres în prezenta lege, se stabilesc prin statut.

Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui.

            Se înfiinţează Comisia naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES) a cărei activitate este coordonată de preşedintele Agenţiei care este şi preşedintele CONES.

            CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CODES). Atribuţiile CONES, inclusiv cele stipulate de prezenta lege, sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către Agenţie şi aprobat de CONES, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea.

       CONES asigură coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES).

      Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

 În cadrul şedinţelor trimestriale, CONES analizează rapoartele periodice transmise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES) şi decide asupra măsurilor necesare pentru eliminarea deficienţelor în asigurarea egalităţii de şanse între sexe, constatate în teritoriu, în anumite domenii de activitate.

            Preşedintele Agenţiei prezintă, semestrial, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi raportul privind activitatea desfăşurată şi utilizarea fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituţie membră a CONES pentru promovarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei în domeniul sectorial de activitate.

            În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează comisia judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES).

            COJES este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autorităţilor administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din reprezentanţi ai ONG-urilor, de la nivel local, desemnaţi de acestea.

            Atribuţiile COJES şi programul de activitate se stabilesc de către preşedintele Agenţiei.

        COJES-urile colectează date relevante în vederea elaborării şi publicării, trimestrial, a rapoartelor privind condiţia femeilor şi bărbaţilor în diferite domenii de activitate.

            Rapoartele sunt înaintate de către preşedintele COJES preşedintelui ANES pentru a fi dezbătute în şedinţele CONES, precum şi pentru a fi date publicităţii.

            Preşedintele COJES este reprezentantul în teritoriu al ANES şi este desemnat în condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

            Agenţia asigură respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, prin instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminării directe şi indirecte bazate pe criteriul de sex, după cum urmează:

   a) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigură respectarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul aplicării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neîncadrate în muncă;

   b) Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

   c) Inspecţia Muncii asigură controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul său de competenţă;

   d) Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor;

   e) Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul combaterii violenţei în familie;

   f) Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru Darabont" - Bucureşti, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu.

            Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin inspectoratele şcolare teritoriale, asigură includerea în planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curentă a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.

            Ministerul Sănătăţii Publice, celelalte ministere şi instituţiile centrale cu reţea sanitară proprie asigură, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, respectiv structurile similare ale acestor direcţii, aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă.

            Institutul Naţional de Statistică sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovaţi de Comisia Europeană.

            Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de şanse şi tratament, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.

 Confederaţiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.

            Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se consideră discriminate pe baza criteriului de sex sesizări/reclamaţii, aplică procedurile de soluţionare a acestora şi solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor.

            În unităţile în care nu există organizaţie sindicală unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.

 

4.    INSTANŢELE JUDECATOREŞTI ŞI PARCHETELE

 

Prin Lege nr. 304 (r1) din 28/06/2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.576 din 29/06/2004, versiune actualizata pana la data de: 08/10/2007 se stabilesc atributiile si organizarea instantelor de judecta şi a parchetelor afrente acestora.

Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

   Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

   Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.

   Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

   Justiţia se realizează prin următoarele instanţe judecătoreşti:

   a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

   b) curţi de apel;

   c) tribunale;

   d) tribunale specializate;

   e) instanţe militare;

   f) judecătorii.

   Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară sunt stabilite de lege.

   În activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

   Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.

   Ministerul Justiţiei asigură buna organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.

Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă, constituită potrivit legii.

   Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

  Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

    Şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată.

    Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.

   La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.

  În România funcţionează o singură instanţă supremă, denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate juridică şi cu sediul în capitala ţării.

   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

   Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are calitatea de ordonator principal de credite.

            Cheltuielile necesare funcţionării se finanţează din bugetul de stat.

Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi tribunale specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.

            În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

    Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.

    În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.

    În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

 
  Atribuţiile Ministerului Public

 Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

            Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.

            Procurorii îşi exercită funcţiile în conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană şi apără drepturile persoanei.

            Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.

            Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii:

   a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative;

   b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală;

   c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii;

   d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;

   e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;

   f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege;

   g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii;

   h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;

   i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu;

   j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;

   k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

    Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

   În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.

   Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale.

 

 

5.    AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FAMILIEI

 

 

Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei este o instituţie publică cu personalitate juridică, ce funcţionează în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse din februarie 2004, în baza Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, modificată şi completată prin O.G. nr. 95/2003, şi în baza H.G. nr. 1624/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei.

Conform legii, obiectul de activitate al Agenţiei îl reprezintă VIOLENŢA ÎN FAMILIE, A.N.P.F. coordonând punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în familie.

            Agenţia are în coordonare metodologică, la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, un compartiment cu atribuţii privind combaterea violenţei în familie înfiinţat în cadrul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială judeţene.

La nivel local, în fiecare instituţie deconcentrată din judeţ cu responsabilităţi în prevenirea şi combaterea violenţei în familie au fost desemnate persoane cu atribuţii privind violenţa în familie care colaborează pentru soluţionarea cazurilor de violenţă în familie.

În directa subordine a Agenţiei funcţionează 2 instituţii publice, respectiv:

Centrul Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în Familie (C.P.A.P.V.V.F.)

Centrul de Informare şi Consultanţă pentru Familie (C.I.C.F.)

            Modul concret de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie (în conformitate cu Ordinul comun nr. 384/2004) se stabileşte prin protocoalele de colaborare încheiate la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti între:

- Inspectoratele de Poliţie Judeţene, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

- Comandamentele Judeţene de Jandarmi, respectiv Comandamentul de Jandarmi al Municipiului Bucureşti;

- Autorităţile de Sănătate Publică judeţene, respectiv Autoritatea de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti;

- Compartimentele cu atribuţii în combaterea violenţei în familie din cadrul Direcţiilor de Muncă şi Protecţie Socială judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti;

- Unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

            Acest protocol de colaborare poate fi lărgit prin includerea şi a altor instituţii de la nivel local, cum ar fi:

- Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor;

- Inspectoratul Şcolar Judeţean;

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;

- ONG-uri active în domeniu;

- alte instituţii interesate de problematica violenţei în familie.

            Urmare a semnării acestor protocoale la nivel judeţean, începând cu anul 2004, ANPF primeşte rapoarte trimestriale privind situaţia lunară a fenomenului la nivel local.

            Atribuţiile Agenţiei

Conform art. 9 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, agenţia are următoarele atribuţii:

a) elaborarea, fundamentarea şi aplicarea strategiei şi a programelor în domeniul îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;

b) controlarea aplicării reglementărilor din domeniul propriu, precum şi al activităţii unităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sa;

c) finanţarea sau, după caz, cofinanţarea programelor specifice în domeniul apărării şi consolidării familiei, precum şi a îngrijirii şi protecţiei victimelor violenţei în familie;

d) înfiinţarea de adăposturi şi de linii telefonice de urgenţă pentru victimele violenţei în familie;

e) instruirea, autorizarea şi coordonarea activităţii profesionale a asistenţilor familiali;

f) organizarea de cursuri de cunoaştere a formelor de violenţă în familie;

g) efectuarea de studii şi cercetări, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea şi publicarea de materiale ştiinţifice şi promoţionale specifice;

h) realizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de violenţă în familie;

i) implicarea şi sprijinirea iniţiativelor partenerilor sociali în rezolvarea problemei violenţei în familie;

j) înfiinţarea de centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;

k) înfiinţarea de centre de asistenţă destinate agresorilor.

 

 

6.    AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA DREPTURILOR COPILULUI

 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, în baza prevederilor Legii 275/2004 şi a Hotărârii de Guvern nr. 1432/2004, cu modificările ulterioare, odată cu intrarea în vigoare a pachetului legislativ privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin reorganizarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
            ANPDC funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Instituţia dispune de 81 de posturi normate, din care 56 ocupate. În structura instituţiei intră: Corpul de control, Compartimentul audit, Compartimentul presă, Direcţia de monitorizare, Serviciul Licenţiere,  Direcţia economică, Compartimentul resurse umane, Biroul achiziţii publice, Compartimentul relaţii cu publicul, Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale, Direcţia politici, strategii, Biroul Programe, Serviciul juridic şi contencios. ANPDC este condusă de un secretar de stat, ajutat în activitatea sa de un subsecretar de stat şi un secretar general.
            ANPDC asigură respectarea, pe teritoriul României, a drepturilor copilului prin intervenţia, în condiţiile legii, în procedurile administrative şi judiciare privind respectarea şi promovarea drepturilor copilului.
            Autoritatea nu are structuri subordonate în teritoriu. Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului funcţionează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv ale consiliilor locale ale municipiului Bucureşti. Conform Hotărârii Guvernului României nr.1432/2004, Autoritatea îndeplineşte atribuţii în următoarele domenii principale:

protecţia şi promovarea drepturilor copilului

prevenirea separării copilului de părinţi şi protecţia specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi.

            Prin intermediul departamentelor sale specializate, ANPDC îndeplineşte următoarele funcţii:
• funcţia de strategie; 
• funcţia de reglementare;
• funcţia de administrare;
• funcţia de reprezentare;
• funcţia de autoritate de stat.
Atributii
a) In domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului:

- elaborează şi supune spre aprobare Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, strategia naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului; 

- evaluează impactul aplicării obiectivelor strategice şi ia măsurile necesare sau, după caz, propune Guvernului, cu aprobarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, luarea măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea obiectivelor sau, după caz, a activităţilor de implementare a acestora; 

- elaborează proiecte de acte normative, în vederea armonizării legislaţiei interne cu principiile şi normele tratatelor internaţionale în domeniul drepturilor copilului, la care România este parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora; 

- elaborează şi fundamentează programe în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
- elaborează metodologia de autorizare şi criteriile de evaluare a organizaţiilor neguvernamentale care activează în domeniul său de activitate; 

- centralizează şi sintetizează informaţiile referitoare la respectarea principiilor şi normelor stabilite de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi elaborează rapoartele prevăzute la art. 44 pct. 1 din aceasta convenţie; 

- propune autorităţilor competente suspendarea sau încetarea activităţilor care pun în pericol grav şi iminent sănătatea sau dezvoltarea fizică ori psihică a copilului; 

- iniţiază, negociază şi încheie, prin împuternicirea Guvernului, documente de cooperare internaţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului; 


b) In domeniul prevenirii separării copilului de părinţi şi al protecţiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi:

- elaborează norme, standarde si metodologii pentru funcţionarea serviciilor care asigură prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului; 

- elaborează metodologia de licenţiere şi criteriile de evaluare a serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului; 

- licenţiază serviciile destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum si protecţiei speciale a copilului, organizate, în condiţiile legii, de către autorităţile publice sau organismele private autorizate; asigura la nivel naţional evidenţa acestor servicii; 

-realizează inspecţii cu privire la modul în care sunt respectate standardele minime obligatorii pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului; 

-asigură controlul şi îndrumarea metodologica a activităţilor serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi şi a celor de protecţie specială a copilului, precum şi a activităţii desfăşurate de comisiile pentru protecţia copilului. 

c) In domeniul economico-financiar:

1. gestioneaza bunurile proprietate publica si privata a statului pe care le are in administrare sau in folosinta, dupa caz; 

2. gestioneaza sau, dupa caz, monitorizeaza gestionarea fondurilor alocate pentru finantarea programelor din domeniul sau de activitate; 

3. finanteaza sau, dupa caz, cofinanteaza proiecte in cadrul programelor de interes national; local. 

4. propune si fundamenteaza adoptarea masurilor necesare pentru asigurarea finantarii adecvate a serviciilor destinate prevenirii separarii copilului de parintii sai, precum si protectiei speciale a copilului.
Autoritatea indeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative in domeniul sau de activitate.

 

 

7.    AVOCATUL POPORULUI

 

Instituţia Avocatul Poporului functioneaza in baza legii Legii nr.35 din 13 martie 1997,privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

  Are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile publice.  Sediul instituţiei Avocatul Poporului este în municipiul Bucureşti.  Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii.

 

            Avocatul Poporului are următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea instituţiei Avocatul Poporului;

b) primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice şi decide asupra acestor cereri;

c) urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea pagubelor;

d) formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;

e) poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;

f) poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;

g) reprezintă instituţia Avocatul Poporului în faţa Camerei Deputaţilor, a Senatului şi a celorlalte autorităţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice;

h) angajează salariaţii instituţiei Avocatul Poporului şi exercită dreptul de autoritate disciplinară asupra acestora;

i) exercită funcţia de ordonator principal de credite;

j) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiei Avocatul Poporului.

 

8.    POLIŢIA ROMANĂ

 

Politia Româna este una din cele mai importante institutii în înfaptuirea actului de justitie.
Finalizarea reformei, prin îndeplinirea sarcinilor asumate de România în negocierile cu Uniunea Europeana si realizarea unei institutii politienesti pe principii democratice si moderne, aflata în serviciul cetateanului, reprezinta obiective strategice ale Politiei Române. Cadrul juridic general ce reglementează activitatea Poliţiei Române este Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea si funcţionarea Poliţiei Române. Noul Statut al poliţistului, adoptat prin Legea nr. 360/2002, completează şi detaliază dispoziţiile privind desfăşurarea, în limitele şi conform legii, a acestei activităţi pusă în slujba comunităţii.

Astfel, articolul 1 al acestei legi, statuează că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă de regulă uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.

Dispoziţiile referitoare la activitatea poliţiei, cuprinse secvenţial în alte legi de organizare şi funcţionare a instituţiilor statului, au fost completate cu legi speciale ce vizează combaterea unui anumit tip de infracţionalitate.

O deosebită atenţie a fost acordată modificării şi completării Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, protecţiei agentului acoperit, a martorului şi a datelor, Legii Administraţiei publice locale, a celei privind combaterea crimei organizate, precum şi legii privind combaterea infracţiunilor comise prin mijloacele tehnologiei de vârf.

Poliţia Română are următoarea structură organizatorică:

-Inspectoratul General al Poliţiei Române;

-unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române,

 -Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;

-instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a personalului;

-alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii.

 

Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:

1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;

2. aplică măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;

3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi altele asemenea;

4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice şi intervenţiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburării ordinii publice, vătămării integrităţii corporale, sănătăţii persoanelor sau provocării de daune proprietăţii publice ori private;

5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea societăţilor private de detectivi, pază, supraveghere şi gardă de corp;

6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;

7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalităţii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;

8. desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea;

9. asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv organizate în cadrul unităţilor de poliţie;

10. constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;

11. asigură protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în condiţiile legii;

12. asigură, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor lor, în cazurile în care viaţa, integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţări;

13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;

14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale;

15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului săvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuând, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi, expertize criminalistice şi constatări tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii;

16. exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;

17. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit legii;

18. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic;

19. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;

20. exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetăţenilor români şi străini aflaţi pe teritoriul ţării, în condiţiile legii;

21. ţine evidenţa nominală a cetăţenilor români cu obligaţii militare în mediul rural;

22. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidenţei persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal şi constituie baza de date necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice poliţiei;

23. efectuează studii şi cercetări privind dinamica infracţionalităţii în România şi propune măsuri de prevenire a acesteia;

24. acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea desfăşurării activităţii acestora;

25. participă, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale Ministerului de Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;

26. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei;

27. conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere;

28. participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de instruire, asistenţă şi cooperare poliţienească sau pentru acţiuni umanitare;

29. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

 

design by ocswere